Un tip tanar se duce

Un tip tanar se duce la un supermarket sa se angajeze. Managerul il intreaba:
-Ai ceva experienta in vanzari?
Tanarul raspunde:
-Da, am fost comis voiajor.
Managerul, placandu-i tanarul, ii spune:
„Bine, esti angajat! Incepi de maine iar la sfarsitul programului am sa vin sa vad cum te-ai descurcat in prima zi.”
A doua zi se prezinta omul la treaba, isi vede de ale lui, iar la sfarsitul programului vine managerul si il intreaba:
-Ei, cate vanzari ai facut astazi?
-Una. Raspunde tanarul.
Managerul:
-Cum una? Media de vanzari pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! De cat ai vandut?
Tanarul:
-De 101.237,64 dolari.
Managerul:
-101.237,64 dolari ?!?!? Da’ ce i-ai vandut?
-Mai intai i-am vandut un carlig mic de pescuit. Dupa aia i-am vandut unul de dimensiune medie. Dupa aia i-am vandut o lanseta. Pe urma l-am intrebat unde merge sa pescuiasca si mi-a spus ca pe coasta, asa ca i-am spus ca-i trebuie o barca, asa ca am fost la raionul de specialitate si i-am vandut salupa aia cu doua motoare. Pentru ca mi-a zis ca Honda e prea mica ca sa
remorcheze salupa, l-am dus la raionul auto si i-am vandut un Jeep Grand Cherokee.”
Manageru’, stupefiat:
-Cum, a intrat un tip sa cumpere un carlig mic de pescuit si tu i-ai vandut o salupa si un 4X4 ?!?!?!
Tanarul raspunde: „A, nu… Tipu’ a intrat sa cumpere un pachet de tampoane pentru nevasta-sa, iar eu i-am spus ca, daca tot urmeaza un weekend nenorocit, ar fi mai bine sa se duca la pescuit

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(14)

Advertisement
loading...