Un tip se duce

Un tip se duce la Finante pentru un interviu. Intervievatorul il intreaba:
– Sunteti alergic la ceva?
– Da, la cofeina.
– Ati lucrat pentru serviciul public inainte?
– Da, am fost in armata. Am fost in Afganistan de doua ori.
– Asta va da un avantaj de 5 puncte la ocuparea acestui post.
– Aveti vreun handicap, de orice fel?
-Da. O mina a explodat langa mine si mi-am pierdut ambele testicule. Intervievatorul face o grimasa si spune:
– Ok, aveti suficiente puncte pentru a fi angajat. Programul normal zilnic este de la 8.00 la 16.00, dar veti veni de la ora 12.00.


Tipul este nedumerit si intreaba:
– De ce vreti sa vin la 12.00? Eu nu vreau nici un tratament special. Intervievatorul spune:
– Trebuie sa intelegeti ca acesta este un loc de munca la Finante. In fiecare zi, de la 8.00 la 10.00 ne bem cafeaua, apoi pana la 12.00 ne scarpinam la c***e. Nu are sens sa veniti la 8.00!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(18)

Advertisement
loading...