Mama e cu unchiul

– Tzrrrrrrrrrrrrr!, Tzrrrrrrrrrrrr! (telefonul)
Fetita ridica receptorul:
– Alo?
– Buna, scumpo; sunt eu, tati. Mami e cumva in apropierea telefonului?
– Nu, tati, mami e la etaj, in dormitor, cu unchiul Paul.
Dupa o scurta pauza, tati zice:
– Dar, scumpa mea, tu nu ai niciun unchi Paul!
– Oh, ba da, am, si el e la etaj, in camera cu mami, chiar in acest moment.
O alta scurta pauza.
– Uf, bine atunci, vreau ca tu sa faci ceva pentru mine: lasa receptorul pe masa, alerga la etaj si bate la usa dormitorului si striga la mami: „Masina lui tati tocmai a intrat în parcare!”
– Bine, tati, doar un minut.
Cateva minute mai tirziu, fetita vine inapoi la telefon.
– Am facut ce mi-ai spus, tati.
– Si ce sa intâmplat, scumpa mea?
– Ei bine, mami s-a speriat rau, a sarit din pat fara nicio haina pe ea, a inceput sa alerge in stanga si in dreapta tipand, apoi s-a impiedicat de covor, s-a lovit cu capul de masa de toaleta si acum zace nemiscata!
– O, Doamne! Si ce poti sa-mi spui despre unchiul tau Paul?
– Si el a sarit din pat, fara haine pe el si el s-a speriat rau si a sarit pe fereastra din spate direct in piscin. Dar cred ca nu stia ca saptamana trecuta ati scos apa, ca sa o curatati. S-a lovit de fundul piscinei si credc ca a murit.
O lunga pauza.
O pauza si mai lunga.
O foarte lunga pauza, apoi tati spune:
– Piscina zici? Ããããã…. Aveti numarul 486-5731?
– Nu, cred ca ati gresit numarul

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(19)

Advertisement
loading...