Mai Vasalie, da-mi împrumut

– Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.

– Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
– Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.

Ion dupa o saptamâna venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui.
Vasalie îi zice lu’ nevastasa:
– Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
– Ziua buna, Marie!

 – Ziua buna, Ioane.
– Apai, Vasalie une-i?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de … Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:
‘Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata, dar nu-s acasa …

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(18)

Advertisement
loading...