Ileana Cosanzeana si Muma Padurii

Ileana Cosânzeana mergea supărată prin pădure. Se întâlnește cu Muma-Pădurii:
– Ce e cu tine supărată asa Ileana Cosânzeana?
– Sunt singură și tristă!
Merge ea ce mai merge, se întâlnește cu Făt-Frumos care o întreabă:
– Ce e cu tine Ileana-Cosânzeana de ești asa supărată?
– Sunt singură și tristă!
 – Ileana Cosânzeana dacă mă lași să te injectez cu siringa mea îti trece!
– Chiar aşa?
– Sigur!
O luă Făt-Frumos, o… injectă și Ileana-Cosânzeana pleacă înapoi spre casă. Pe drum se întâlni din nou cu Muma-Pădurii care o întreabă:
– Ce e cu tine Ileana-Cosânzeană de ești aşa fericită?
– M-am întâlnit cu Făt-Frumos și mi-a zis că, dacă îl las să mă injecteze cu siringa lui, îmi trece! Și-mi trecu!
– Aoleu, Ileana-Cosânzeana și siringa asta se află cumva între picioare?
– Da, de ce?
 – Gâtu’ mă-sii și pe mine m-a mintit că e biberon!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(20)

Advertisement
loading...