Cum pacalesti un politist

Un politist da tarcoale unui bar, unde se cam consuma mult alcool, in
scopul de a prinde cativa soferi piliti. Un client al barului iese,
se impiedica si incepe sa isi caute cheile cam vreo cinci minute.
Dupa ce le-a gasit, se
taraste si le incearca la vreo patru, cinci masini pana ce o gaseste
pe a lui. Pana ce a ajuns in masina toti ceilalti s-au carat.
Politistul il asteapta bucuros sa iasa in strada. Evident il opreste
pe sofer, ii pune fiola si stupoare 0,00 alcool. Politistul complet
buimac. Soferul in schimb ii spune:
– Teapaaaa…..in seara asta eu am fost momeala…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(17)

Advertisement
loading...