Cum iti alegi secretara

Şeful cheamă la interviu patru fete pentru postul de secretară. Acesta le pune o singură întrebare:
– În mod normal, o femeie are buze în două locuri diferite. Care este diferenţa dintre cele două locuri?
Prima răspunde:
– Într-o parte e păroasă, iar în cealaltă nu e!
– Destul de bun răspunsul…
A doua răspunde:
– Una poate vorbi, dar cealaltă nu poate.

 – Foarte bun răspuns!
A treia fată răspunde:
– Una e verticală, iar cealaltă e orizontală!
– Un răspuns inteligent!
A patra fată răspunde:
– Una o folosesc eu, iar pe cealaltă o foloseşte şeful meu!
– Eşti angajată!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(164)

Advertisement
loading...