Cat de bun e Ion la pat

Ion era la bar și își plângea de milă. Barmanul îl întreabă:
– De ce plângi Ioane, ce s-a întâmplat?
– Nu am noroc în dragoste! Eu sunt mai micuț și nu mă pot impune deloc! Am divorțat de trei neveste până acum.
– De ce?
Ion îi explică:
– Prima soție era activistă de partid, în timp ce făceam dragoste ea îmi spunea mereu: ”Hai Ioane, mai mult și mai bine!”.
– Nasol, spune barmanul.
– A doua soție era profesoară și când făceam dragoste îmi spunea: ”Repetă până reușești, Repetă!”.
– Și mai nasol, spune barmanul.
– A treia soție era farmacistă și nimfomană, mereu spunea: ”Ioane, de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara!”
– Și nu era bine? întreabă barmanul.
– La început da, dar cu timpul obosești. Acum nici nu m-am însurat bine și vreau să divorțez.
– De ce?
– M-am însurat cu o femeie care este inginer agronom. Ea este foarte înțelegătoare, mereu îmi spune:
”Ioane, faci ce poți și cât poți! Pentru ce rămâne neterminat, chem soldații și studenții!”

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(16)

Advertisement
loading...