Bunicu si tanara lui sotie

Un moşneag de nouăzeci de ani stătea pe o bancă în parc, plângând. Un tip trece pe lângă el şi-l întreabă de ce plânge. Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Iubesc o fată de douăzeci şi cinci de ani…
– Şi ce-i rău în asta? întreabă tânărul.
Continuând să plângă, moşul răspunde:

 – Nu înţelegi… În fiecare dimineaţă, înainte ca ea să plece la lucru, facem dragoste. În pauza de prânz vine acasă, îmi pregăteşte masa şi apoi facem din nou dragoste. Seara vine acasă cât de repede poate şi mai facem o repriză. Iar după cină, toată noaptea facem dragoste în continuu…
– Bine, dar ai o relaţie pe care şi-ar dori-o orice bărbat, mai ales la o vârstă aşa de înaintată. De ce plângi?
Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Am uitat unde stau…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(103)

Advertisement
loading...