Bula la femei

Bulă, copil. Bulă şi Ştrulă, 3-4 anişori fiecare, se duc la femei. Părinţii lor, mari patroni în State. Intră în primul bordel.
BULĂ: Doamnă, vrem şi noi două femei, da’ bune rău!
MATROANA: Ce să faceţi voi cu ele, măi copii?
BULĂ: Ce le fac şi bărbaţii!
MATROANA: Păi… bani aveţi?   Scot copilaşii un teanc de verzişori, după care matroana îi trimite pe Bulă în camera 9 şi pe Ştrulă în camera 11.   Intră Ştrulă în cameră şi spune bărbăteşte:

 

ŞTRULĂ: Dezbracă-te, am venit să te lucrez!
PROSTITUATA: Ce să faci, mă? Ia de aicea!  Şi începe să îl bată pe Ştrulă, scoţându-l pe uşă afară. Singur pe hol, se duce spre camera lui Bulă, vrea să se uite pe gaura cheii, dar nu prea ajunge, pentru că era prea mic, aşa că stă şi ascultă la uşă. Dincolo de uşă, se auzeau ţipete, gemete, urlete, buşituri, căzături. Într-un târziu, iese Bulă, transpirat, cu hainele rupte, ciufulit.
ŞTRULĂ: Ei, cum a fost?
BULĂ: Dacă reuşeam să mă urc în pat, praf o făceam!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(15)

Advertisement
loading...