Bula e destept

Bulă, în clasa întâi, îi dădea bătai de cap învăţătoarei sale.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Bulă, care este problema ta?
BULĂ: Sunt mult prea deştept pentru clasa întâi. Sora mea este în clasa a treia, iar eu sunt şi mai deştept decât ea! De aceea, cred că ar trebui să fiu mutat în clasa a treia.  Învăţătoarea, nervoasă, îl duce pe Bulă la directorul şcolii şi îi explică acestuia dorinţa lui Bulă. În urma discuţiei, directorul şi doamna învăţătoare hotărăsc să îi dea lui Bulă un test, iar dacă acesta va trece, va fi mutat în clasa a treia, iar dacă nu, va trebui să rămână în clasa întâi şi să se poarte frumos.
DIRECTORUL: Cât fac 3 x 3?  BULĂ: 9.
DIRECTORUL: Cât fac 6 x 6?  BULĂ: 36.
DIRECTORUL: Cât fac 9 x 9?  BULĂ: 81. Şi tot aşa, Bulă răspunde la toate întrebările la care un elev de clasa a treia ar trebui să ştie să răspundă.   Bulă părea să se descurce foarte bine. Directorul, privind spre învăţătoarea acestuia, îi spune:

 

DIRECTORUL: Cred că Bulă poate să fie mutat direct în clasa a treia.  Învăţătoarea, cunoscând tendinţa micului Bulă spre lucruri ce au legătură cu sexul, vrea să-l prindă pe picior greşit.  ÎNVĂŢĂTOAREA: Lăsaţi-mă şi pe mine să îi pun câteva întrebări, înainte de a lua o asemenea decizie. Atât directorul, cât şi Bulă sunt de acord, iar învăţătoarea îşi începe întrebările:
ÎNVĂŢĂTOAREA: Ce are vaca patru şi eu am numai două?  BULĂ: Picioare.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Ce ai tu în pantaloni, iar eu nu am? Ochii directorului se măresc, dar nu apucă să îl oprească pe Bulă să răspundă.   BULĂ: Buzunare.
Directorul răsuflă uşurat şi trage concluzia:
DIRECTORUL: Cred că ar trebui să îl mutăm în clasa a cincea, pentru că, sincer, eu nu aş fi ştiut să răspund la ultimele două întrebări !…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(14)

Advertisement
loading...