10 indicii că te-ai bronzat foarte bine vara asta

10 indicii că te-ai bronzat foarte bine vara asta:

Dacă atunci când urci în autobuz toţi îşi strâng geanta la piept, eşti suficient de bronzat
Dacă controlorul nu îţi cere biletul sau abonamentul, eşti suficient de bronzat;
Dacă atunci când te dai jos din maşină te întreabă un ţigan: “Dă unde o furaşi, mânca-ţi-aş?”, eşti suficient de bronzat;
Dacă ai 2 metri şi te strigă cineva din spate: “Cabrale!” eşti suficient de bronzat;
Dacă ieşi cu copiii îi parc şi le zice lumea “Ce puradei frumoşi ai, Pirando!”, şi nu “Drăguţi copii aveţi, doamnă!”, eşti suficient de bronzată;
Dacă nu eşti primit în club pe motiv că “Acest local îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clientela”, eşti suficient de bronzat;
Dacă atunci când te urci în taxi, taximetristul zice: “Nu fac curse în Ferentari”, înseamnă că eşti suficient de bronzat;
Dacă ştii să cânţi la acordeon, deşi acum o săptămână erai afon, eşti suficient de bronzat;
Dacă ai stat toată vara în închisoare şi totuşi eşti bronzat, eşti suficient de bronzat;
Dacă la sosirea în Franţa un jandarm îţi oferă 300 de Euro şi te roagă frumos, dar ferm, să te întorci în avionul cu care ai venit, eşti suficient de bronzat;

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

(12)

Advertisement
loading...